Film: The Basketball Diaries (1995)


Actori: Leonardo DiCaprio, Lorraine Bracco, James Madio, Patrick McGaw, Mark Wahlberg

IMDB rating: 7.3/10
Genuri: drama, biography
Director: Scott Kalvert
Writers: Jim Carroll (roman), Brian Goluboff (scenariu)
Plot: 5/5 - Viaţa lui Jim Carroll are ca "atracţie principală" basketul şi visul său de a deveni un jucător de basket celebru. Uneori se mai droghează alături de prieteni şi, pas cu pas, devine dependent de droguri, intrând în lumea întunecată a crimelor şi neputinţei. Din cauza acestei purtări, maică-sa îl dă afară din casă, rămâne pe străzi unde dependenţa lui de droguri se accentuează şi face diferite lucruri pentru a face rost de bani: sparge magazine, fură, ucide. Situaţia lui devine tot mai rea şi se pare că nu va reuşi niciodată să-şi revină la normal.
Feels: nopenopenopenopenopenopedontcrynope/5

*spoiler alert*
La prima vedere ai spune că e povestea unui puşti care ajunge ceea ce şi-a propus: un mare jucător de basket. Ai spune că e un film plin de basket, multă transpiraţie, o grămadă de antrenamente din zori până după miezul nopţii, multe jocuri pierdute şi mult mai multe antrenamente solicitante.
Nu.
Greşit.
The Basketball Diaries este povestea lui Jim Carrol,16 sau 17 ani parcă, iubitor de basket şi dependent de droguri. Totul se învârte în jurul dorinţei de afirmare a adolescentului, în jurul dorinţei de a fi mai cool decât prietenii tăi, decât toată lumea, în jurul dorinţei de a arăta tuturor că nu eşti la fel de prost pe cât se crede, de-a-i arăta maică-tii că nu mai eşti un copil şi n-are rost să se ia de tine din orice.
Cartea care stă la baza filmului descrie viaţa din timpul anilor '60, pe când filmul este adaptat anilor '90, însă povestea este aceeaşi. N-am citit cartea încă şi nu pot să spun nimic despre ea şi nici n-am de gând să-mi stric aşteptările cu spoilere de pe net.
Te-ai aştepta să înceapă de undeva de jos, unde protagonistul încearcă să intre într-o echipă de basket, dar Jim deja face parte dintr-una şi e destul de bun, ba chiar ar fi devenit cel mai bun dacă ar fi stat departe de droguri. Prietenii lui - Mickey, Pedro şi Neutron - îl atrag în lumea drogurilor, trăgând câte un fum pe ici, pe colo. Le este prezentată cocaina şi heorina, ceva care îi fascinează atât de mult, mai ales pe Jim. Devine dependent, maică-sa îl dă afară din casă, e suspendat de la şcoală, dat afară din echipa de basket şi rămâne lefter.
Alături de Mickey şi Pedro începe să jefuiască oamenii de pe stradă, să fure maşini, să spargă magazine, în timp ce Neutron rămâne în echipa de basket şi devine ceea ce Jim visate dintotdeauna. Pentru un moment, asta îl face să vrea să renunţe, însă îi este imposibil. Prietenii lui sunt săltaţi de poliţie pe rând, lăsându-l singur pe străzi, neştiind unde să meargă şi ce să facă.
După ce e bătut într-un bar, Reggie, un tip din cartierul său cu care jucase odată un meci, îl găseşte pe terenul de basket din vecinătate, în zăpadă, inconştient, bătut şi cu o pată galbenă lângă el - da, e exact ceea ce pare. Reggie îi ia drogurile găsite prin buzunare şi încearcă să-l facă să se lase, hotărând să-l ţină sub supraveghere.
Prima noapte departe de droguri e ca un coşmar pentru Jim. Durerile îl chinuie, urlă, plânge, face spume, îşi cere lucrurile înapoi, cere bani, se târăşte pe jos, ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că drogurile sunt mai nasoale decât am crezut. Adică undeva chiar sunt oameni care reacţionează aşa şi e ciudat. Te face să vrei să-ţi dai cu ceva în cap numai să scapi de imaginea aia.
Reggie iese puţin, încuie uşa, Jim reuşeşte să plece. După alte prostii făcute, merge la maică-sa să-i ceară bani. Bineînţeles, înainte să deschidă uşa, femeia se asigură că nu poate intra. Jim începe să ceară bani dinainte ca ea să deschidă, apoi plânge, urlă, loveşte uşa. Până la urmă maică-sa se îndură, ca orice mamă când îşi vede copilul în halul ăla, dar se răzgâdeşte când Jim o înjură. În acel moment ajunge poliţia şi-l saltă.
Jim stă 6 luni în închisoare şi scapă de depdendenţă, refuzând ceva pe care Pedro i-l oferă gratis.
În tot acest timp, Jim a ţinut un jurnal în care îşi scria toate gândurile. Pe lângă basket, era pasionat de scris, şi ţinea acel caiet după el, în buzunar, scriind oricând a simţit asta. Moartea celui mai bun prieten al său, Bobby, i-a accentuat starea de depresie şi l-a împins şi mai mult către droguri, doar că am uitat să menţionez de asta mai sus. Nu-i bai, filmul tot e bun şi oricum nu prea citeşte nimeni.
Deci, filmul ăsta nu e despre basket şi ce-am spus mai devreme. Din cauza drogurilor, visul lui Jim e ruinat, toată viaţa lui devine un dezastru şi îi ia ceva vreme să şi-o refacă. După ce iese din închisoare, le spune oamenilor povestea lui de viaţă şi termină de scris ceea ce mai târziu se va publica cu titlul The Basketball Diaries.
Jim Carroll s-a născut pe 1 august 1949 în Manhattan şi a murit pe 11 septembrie 2009 din cauza unui atac de cord. N-a reuşit să devină jucător de basket, dar a devenit scriitor şi muzician. Şi-a avut onoarea ca actorul al cărui personaj îi va purta numele să fie Leonardo DiCaprio.