Carte: Confessions Of A Heretic: The Sacred And The Profane: Behemoth And Beyond

23658654
Autori: Adam Nergal Darski, Mark Eglinton, D. Randall Blythe (foreword)

Lansare: 2015
Editura: Jawbone Press
Genuri: autobiografie 
Limba: engleză (limbă originală: poloneză)
Goodreads rating: 4.40/5 (35 ratings)
Nr. pagini: 320
Plot: Rebellion is a part of youth. Sometimes it's dangerous. Instead of a sword, I hold a guitar in my hands. I'm in the same, rigid world but instead of Molotov cocktails, I've got a computer. It's a much more powerful weapon.
Confessions Of A Heretic is the forthright and erudite memoir of the front man and driving force behind the Polish heavy-metal group Behemoth, currently at the top of their game following the release of their 2014 US Top 40 album The Satanist.
Presented as a series of interrogations by friends and associates, the book reveals a complex man of great contrast--a health-conscious, highly personable intellectual known for his extreme views and even more extreme music--lifting the lid on everything from his clashes with the Polish Catholic church to appearing as a judge on the Polish edition of The Voice to his recent battle with leukemia.

Bun, am aşteptat să scriu postarea asta încă de când am aflat că aşa ceva se va publica. Am făcut urât când am auzit cât o să coste un exemplar, dar am strâns din... dinţi şi-am riscat. Şi nu regret.
Confessions Of A Heretic e un fel de autobiografie sub forma unui interviu şi e prima dată când citesc aşa ceva. E ceva nou (probabil) şi interesant, şi e şi mai interesant când e vorba de Nergal, când e vorba de cineva care şi-a făcut un nume în industria metal, cineva care chiar a avut lucruri de povestit şi sfaturi de dat. Nu e doar o depănare de amintiri tipică unui cântăreţ din industria asta, unde-şi aminteşte anii în care fanele îşi aruncau sutienele pe scenă şi se îmbăta criţă alături de ceilalţi membrii ai trupei.
Nici măcar nu ştiu cu ce să încep. Habar n-am. A fost o lectură atât de bună că încă nu m-am trezit la realitate şi-au trecut zile bune de când am terminat-o. Sunt întrebări despre toate lucrurile: copilărie, pasiuni, relaţii, muzică, prostii făcute în liceu, prostii făcute în facultate, libera exprimare, sănătate şi... multe. Foarte multe.
Începe cu amintiri din copilărie (nu alea de Ion Creangă), cum a început să aibă ceva aparte pentru muzica extremă şi de ce n-a fost un copil bisericos. Prima lui chitară, primele trupe ascultate, orele petrecute lângă un radio pentru a prinde ceva melodii bune. Prima iubire, prima încercare de-a avea o trupă, prima încercare de-a arde o biserică. 
Deşi, de o grămadă de oameni limitaţi, Nergal e considerat însuşi ăl cu coarne sau o rudă foarte apropiată de a lui, o paria a societăţii, un om cu probleme psihice şi multe altele, la fiecare răspuns acordat i se poate observa inteligenţa. Nergal e total opusul stereotipului de rocker jegos, drogat, care şi-o trage cu orice tipă disponibilă, sacrifică oameni pentru Satan şi urăşte tot ce e frumos şi colorat, fiind fanul dimineţilor însorite. Nergal e un om pasionat de literatură, mai ales de filosofie, dând mereu exemple în răspunsurile sale. Respectă credinţele oamenilor atâta timp cât nu încearcă să-i bage pe gât Dumnezeul lor. La meet & greet (Hotel Capitol, Bucureşti) a fost întrebat dacă are ceva împotriva oamenilor credincioşi şi dacă i-ar omorî, iar el a răspuns că dacă ar face asta, ar trebui să-şi omoare întâi familia şi prietenii. De asemenea, asta se află şi în carte: I fight with values, not with people. If I really wanted to exterminate Catholics, I would have to start with my own family, and then move on to many of my friends. That's an absurd suggestion.
Nu e genul de rocker care umblă numai în bocanci şi-n tricouri cu trupe, care poartă mereu brăţări de piele şi pentagrama la gât. Dacă-l vezi pe stradă, nu-ţi dai seama că are o trupă de black metal şi că mai e şi vocalist, că şi-o trage cu chitara pe scenă şi la fiecare concert are corpse paint. Îi plac lucrurile de calitate, aşa cum reiese din Confessions Of A Heretic: A leather jacket and combat boots used to be enough for me, but not today. Italian shoes made of good leather; something exclusive, one of a kind: that's what I need. You may say I'm vain. Maybe, but just a little, because I seek quality in every aspect of life. You couldn't call me vain if I surround myself with quality people, so why would surrounding myself with quality items and wearing quality clothes make me vain?
În ciuda părerilor oamenilor, Darski ştie să iubească. Orice relaţie de lungă durată a avut, femeia care i-a fost alături a fost iubită din toată inima, de la iubita din liceu, Celina, până la Dorota Rabczewska aka Doda, o cântăreaţă poloneză. Totuşi, pentru Dorota a făcut cele mai multe compromisuri, stând mereu cu ea la telefon după concerte, mutându-se la ea şi ţinându-şi pentru el obiceiul de-a prelua controlul: I was suddenly a guest in somebody's house. I had a designated wardrobe and toothbursh, but that's where my space ended. I was overwhelmed. From every wall there was Dorota looking at me. Dorota's figurines. Doda's photos, a painting of Doda... I felt like I was in a museum. It was constraining me second by second. [...] Normally I'm more than capable of pounding a table with my fist; I was like that in most of my relationships. In this case, however, it was different. As I said, I gave up way too much ground at the very beginning. At one point, I had the impression that I was standing against a wall, banging my head against it. It was unbreakable. I didn't know what to do. But I was stuck with it because I was deeply in love, and I was honest. I wanted to keep that relationship at all costs. Perioada petrecută în spital din cauza leucemiei a fost ceea ce a pus capac relaţiei lui Nergal cu Dorota: Medicine, chemo, proximity of death - all that made me look at the world differently. I began to ask myself questions: What do I need? What do I care about? What do I expect from life?
Apariţia lui în tabloide a fost tot din cauza relaţiei cu Doda, însă, după cum spune, nu regretă nimic din ce-a făcut în trecut: nicio relaţie, nicio "blasfemie", absolut nimic, pentru că toate acele lucruri l-au făcut să fie Nergal din prezent.
Leucemia începe să se manifeste din ce în ce mai urât, în cele mai nasoale moduri: greţuri, ameţeli, greutatea de a respira, însă Nergal le ignoră şi-şi continuă turneul, urcă pe scenă şi mulţumeşte fanii în ciuda stării de sănătate care i se agravează. La început nu-i dă importanţă, însă la insistenţele prietenilor merge şi se tratează. Urmează probabil cea mai grea perioadă din viaţa lui Darski, multe medicamente şi chimioterapie, paparazzi care încearcă să intre în spital prin toate mijloacele posibile, mesajele de la hateri: Thank you dear lord, I always believed in you and I always will, and thank you for listening to me; You fucker Nergal asshole, die and rot in hell, prick; Let this Lucifer die; He had it coming, he should have a relapse, this would cure his brain; Where is this fucker, I'll visit him with Pavulon, Pavulon fiind un ingredient folosit în injecţiile letale. Răspunsul lui Nergal, singurul lui răspuns, a fost dat în carte: A beautiful example of Christ's love in a nutshell. It's like that every time. I don't have to read these opinions to know what I can find in them. Half of these people would happily send me to the moon; the other half will send priests there. The internet is so very predictable. Deşi bolnav, Nergal şi-a făcut treaba de muzician pe patul de spital: a semnat o grămadă de DVD-uri pentru fani şi a editat videoclipuri. 
Probabil cea mai problematică acţiune a lui a fost când a rupt o biblie în timpul unui concert, enervând o grămadă de oameni. La meet & greet a refuzat să vorbească despre asta, însă în carte este descris în detaliu, plus argumente, ceea ce dovedeşte încă odată că Nergal ştie ce vorbeşte şi ştie cum să-şi suţină părerile. Vara lui 2007. Louisville, Kentucky. Festivalul Sounds of the Underground. Locaţia: Waverly Hills Sanatorium, o instituţie închisă de ani buni. Nimeni nu plănuise să facă praf o carte sfântă, aşa că Nergal explică ce s-a întâmplat: On the day we played, a band called Devil Wears Prada played before us. These guuys were some kind of religious freaks. You could classify their music as 'Christian metal core', I suppose. I didn't actually see their show but I heard their singer went into spasms. At one point he took the Bible out and then started crawling around the stage, reading passages from it. So Chris, our tour manager, came up to me, gave me the Bible - the same copy that was on the stage with Devil Wears Prada - and said, 'Here, I think this is for you.' [...] Were they trying to convert me? OK, then I will express my opinion. If they could use it, I can, too. I took the Bible onstage. It was a completely natural reaction.
Pentru ei, acea carte era ceva sacru, însă pentru Nergal era un element al culturii pop: Whether somebody likes it or not, religious symbols, the saints, the content of the  Bible - they are al a part of it. Just like Mickey Mouse. Some may love it and some may not. But I tore the book and provoked a shit-storm.
Nergal susţine exprimarea liberă, încurajează oamenii să-şi spună părerea, să spună "NU" când vor s-o spună. Fanii Behemoth nu fac parte dintr-o sectă care arde biblii şi cruci şi biserici. Fanii Behemoth sunt oameni care ştiu să gândească pentru ei, care înţeleg ceva din muzică şi nu fac parte din turma de oi ale societăţii. 
Better be a black metal sheep instead of a normal sheep. Sfidaţi ciobanu'.
Revenind la ale noastre, Nergal susţine, de asemenea, mariajul între persoanele de acelaşi sex şi adoptarea unui copil de către un cuplu de homosexuali: Why would two nice lesbians give a child less warmth that a heterosexual family where the father drinks and beats his wife? Cât despre mariaj, Nergal l-a citat pe Clint Eastwood: Give everyone the chance to live the only life they have, the way they want to.
A fost invitat să fie un jurat la ediţia The Voice din Polonia. A refuzat, nefiind atras de televiziune, însă până la urmă a acceptat. Mulţi oameni au contestat alegerea lui ca membru al juriului, au început iarăşi cu aberaţii că e aşa şi nu ştiu cum fără să-l cunoască, fără să-l asculte, până în momentul în care mai multe persoane publice au garantat pentru el cu zâmbetul pe buze. Totuşi, concurentul lui, Damian Ukeje, a câştigat.
Nu-s sigură dacă am scris ce trebuie aici. Nu-s sigură dacă am scris cum trebuie. Am spus de o grămadă de ori că Nergal e un om cu minte, care are control asupra vieţii sale. A rupt legăturile cu biserica, chiar dacă preotul care era responsabil de asta tot amâna întâlnirile şi încerca să-l facă să se răzgândească. Dacă un om decide ceva, dacă are un anumit instinct, lasă-l să facă aşa cum crede că e mai bine pentru el, nimănui nu-i pasă că "biserica se va întrista din cauza plecării" atâta timp cât individul respectiv e fericit cu alegerile făcute. 
Nu stiu cine a fost idiotul care a dat startul modei "toţi rockerii/metaliştii sunt satanişti" sau "dacă nu crezi în Dumnezeu, eşti automat satanist". Poate nu cred nici în X, nici în Y, poate cred în anumite persoane sau poate cred în mine, poate cred în, eu ştiu, Thor, poate cred în muzica pe care o ascult şi nimeni nu mă poate obliga să cred în ceea ce cred ei.
Tocmai de aceea, Confessions Of A Heretic e o lectură care-ţi poate schimba viaţa, care-ţi dă de gândit şi-ţi oferă ocazia să-l cunoşti mai bine pe Nergal, să râzi şi să plângi alături de el citindu-i cuvintele. 
Cartea conţine o prefaţă scrisă de D. Randall Blythe, vocalistul de la Lamb of God şi imagini color.
Nu se recomandă ipocriţilor.

1 spells:

Horia Popescu spunea...

As dori sa stiu daca pot gasi cartea undeva in tara din moment ce trupa a anuntat lansarea de carte si in romania cu ocazia concertului din aprilie,se poate gasi in librarii ?