Carte: Fangirl

16068905
Autor: Rainbow Rowell

Editură UK: Macmillan
Limbă: engleză
An apariţie: 2013
Pagini: 445
Goodreads rating: 4.20/5
Gen: young adult, romance, teen fiction
Plot: Cath is a Simon Snow fan.
Okay, the whole world is a Simon Snow fan...
But for Cath, being a fan is her life—and she’s really good at it. She and her twin sister, Wren, ensconced themselves in the Simon Snow series when they were just kids; it’s what got them through their mother leaving.
Reading. Rereading. Hanging out in Simon Snow forums, writing Simon Snow fan fiction, dressing up like the characters for every movie premiere.
Cath’s sister has mostly grown away from fandom, but Cath can’t let go. She doesn’t want to.
Now that they’re going to college, Wren has told Cath she doesn’t want to be roommates. Cath is on her own, completely outside of her comfort zone. She’s got a surly roommate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words... And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone.
For Cath, the question is: Can she do this?
Can she make it without Wren holding her hand? Is she ready to start living her own life? Writing her own stories?
And does she even want to move on if it means leaving Simon Snow behind?
Feels: *cries* *dies* *revives* hot damn

Asta e o carte pe gustul oricărei fangirl care se ocupă de fanfiction. Şi nu, nu fanfiction de proastă calitate cu personaje principale gen One Direction, Justin Bieber şi alte tâmpenii. Ok, nu prea sufăr genul ăsta în general, adică... habar n-am. Poate doar câteva rânduri Destiel. Câteva mai multe.
Nope. Nu intru în partea aia a minţii mele. Nope.
Am încercat şi eu odată să scriu un fanfiction Supernatural care începea de la finalul sezonului nouă. Crowley ar fi fost închis în iad, Dean şi Sam ar fi avut o viaţă fericită şi toate cele. Dean ar fi avut o fată care-i semăna la fix, nevastă-sa ar fi murit, Crowley ar fi reuşit să iasă din iad şi i-ar fi răpit pe Dean şi Sam, iar fetele lor i-ar fi salvat. Cumva. Oarecum. Dar eh, nu-i domeniul meu, aşa că am doar un capitol până acum.
Revenind la carte, ziceam că-i pe gustul oricărei fangirl, în special astea preocupate de fanfiction.
Cath e în primul an de facultate, e deşteaptă, îi place să scrie şi să citească. Se pricepe atât de bine la scris că oamenii preferă fanfic-ul ei despre Simon Snow şi Baz în defavoarea cărţilor originale. Are o grămadă de cititori, au apărut tricouri cu titlul fanfic-ului. Faima ei pe internet e asigurată.
Wren e sora ei geamănă, cu o tunsoare kawaii, haine la modă, prieteni şi viaţă socială. Intră la aceeaşi facultate, Cath se bucură, doar că Wren are deja o colegă de cameră, Cath fiind obligată să socializeze cu alte persoane.
"Talentul" pentru socializare de care dă dovadă Cath cred că-l am şi eu, dar dacă o să am norocul ei la facultate, nu mă supăr. Damn. Aici apare Levi, înalt, cu glume proaste, kawaii ass motherfucker, băiat de la ţară, genul de tip cu care discuţi uşor şi deveniţi prieteni fie că vrei, fie că nu.
Levi e mult prea prietenos şi sociabil pentru Cath, aşa că încearcă să-l ignore. Faptul că el nu poate reţine nimic dacă citeşte şi preferă cărţile audio, o aduce pe Cath în ipostaza de-a-i citi o carte întreagă pentru a-l ajuta să treacă un test. Chestia asta îi apropie şi mai mult.
Bineînţeles, apar probleme. Cath se simte vinovată că şi-a lăsat tatăl singur acasă, Wren petrece în fiecare week-end şi cu greu mai dă pe-acolo sau mai vorbeşte cu sora ei, colega de cameră e prea zgomotoasă, miroase a ţigări şi mereu deschise uşa cu piciorul, ceea ce-o deranjează pe Cath şi-i ruinează ritualul de scris de fiecare dată.
Împărţirea timpului între teme şi fanfiction nici măcar n-are un loc în mintea lui Cath, preferând de fiecare dată să scrie în loc să-şi termine un eseu sau ceva. Are destul timp pentru asta. Toţi avem. Până-n ultima noapte când răscolim netul şi nu găsim ce trebuie. 
Cath refuză să-şi scrie propriile cărţi. În lumea fictivă din Fangirl, Simon Snow e un fel de Harry Potter la noi. Seria asta a fost cea mai bună parte a copilăriei lui Cath, iar Wren era alături de ea. Amândouă mureau de dragul lui Simon Snow, până când Wren s-a "maturizat" şi a refuzat s-o mai ajute pe Cath cu fanfic-ul şi toate cele. Deci Cath refuză să renunţe la copilăria ei de dragul unei note, de dragul oamenilor din jur. De ce să meargă la o petrecre în loc să-i facă pe Simon şi Baz să se sărute? 
Cum viaţa ei socială a fost foaaaarte intresantă (I feel u Cath, I feel u), Cath n-a fost niciodată îndrăgostită pe bune, chiar dacă a avut un prieten. Levi apare în viaţa ei pentru a schimba asta, dând-o peste cap, făcând-o să plângă şi să râdă, rugând-o să-i citească ceea ce scrie.
Fangirl e o carte a naibii de mişto care-ţi arată că nu e prea târziu să începi să faci ceva ieşit din comun, chiar dacă nu i-am urmat exemplul şi încă stau şi plâng în faţa unui laptop, scriu cărţi cu adolescenţi tâmpiţi şi strâng bani pentru concerte şi convenţii. Dacă toată lumea cu anxietate socială ar avea norocul lui Cath, aş fi fericită să recunosc că-s de pe Terra şi fac parte din specia nasoală a oamenilor.
Şi ţin să menţionez că asta n-are nicio legătură cu ce scriu eu, adică Fangirl Problems. Am citit asta abia după ce aveam deja vreo 13 capitole scrise.


"No," Cath said, "Seriously. Look at you. You’ve got your shit together, you’re not scared of anything. I’m scared of everything. And I’m crazy. Like maybe you think I’m a little crazy, but I only ever let people see the tip of my crazy iceberg. Underneath this veneer of slightly crazy and socially inept, I’m a complete disaster.”

“Take off your glasses."
"Why? I thought you liked my glassess."

"I love your glasses. I especially love the moment when you take them off.” 

“No, I know,” Levi said. “But it’s not you. You don’t push through every moment. You pay attention. You take everything in. I like that about you—I like that better.”
Cath closed her eyes and felt tears catch on her cheeks.
“I like your glasses,” he said. “I like your Simon Snow T-shirts. I like that you don’t smile at everyone, because then, when you smile at me.… Cather.” He kissed her mouth. “Look at me.”
She did.
“I choose you over everyone.” 

“You look ridiculous,” Wren said.
“What?”
“That shirt.” It was a Hello Kitty shirt from eighth or ninth grade. Hello Kitty dressed as a superhero. It said SUPER CAT on the back, and Wren had added an H with fabric paint. The shirt was cropped too short to begin with, and it didn’t really fit anymore. Cath pulled it down self-consciously.
“Cath!” her dad shouted from downstairs. “Phone.”
Cath picked up her cell phone and looked at it
“He must mean the house phone,” Wren said.
“Who calls the house phone?”
“Probably 2005. I think it wants its shirt back.” 

“You don’t have any friends, your sister dumped you, you’re a freak eater..and you’ve got some weird thing about Simon Snow."
"I object to every single thing you just said."
Reagan chewed. And frowned. She was wearing dark red lipstick.
"I have lots of friends," Cath said.
"I never see them."
"I just got here. Most of my friends went to other schools. Or they’re online."
"Internet friends don’t count."
"Why not?"
Reagan shrugged disdainfully.
"And I don’t have a weird thing with Simon Snow," Cath said. "I’m just really active in the fandom."
"What the fuck is ‘the fandom’?” 

1 spells:

雪ちゃん〜 spunea...

Yo.
Mersi pentru reviewul asta. Ma apucasem s-o citesc si, cu tot simon snow etc, am vrut sa mi-o comand dar mi-a facut faze emagul si mi s-a acrit sa tot astept dupa ea. Dar pot confirma, cat am citit, e destul de tare <3 si vazand si reviewul asta, fred ca o sa ma apuc din nou de ea :))

P.s. daca tot mentionezi destiel si fangirling, sugerez sa incerci dead omens. There's demons (principalul chiar se numeste crowley) gay angels, annoying kids and incapable witches~
Plus crowley in snake form crawling around aziraphale's neck and licking his ear to surprise his babe is *slap* ok ok snap out if it..