Carte: Belzhar

Belzhar
Autor: Meg Wolitzer
Editura: Trei
Limbă: română
Lansare: 2014
Pagini: 304
Gen: young adult, fiction, contemporary, romance. mystery
Goodreads rating: 3.45/5
Plot: O iubire neîmpărtăşită, o suferinţă ascunsă şi o vindecare prin lectura şi explorare interioară.
Jam Gallahue simte primii fiori de iubire pentru Reeve Maxfield, un englez venit să studieze pentru un semestru în America. Din păcate, relaţia lor este curmată brusc, iar Jam nu-şi mai poate reveni şi ajunge la o şcoală cu internat pentru adolescenţi "fragili emoţional şi foarte inteligenţi". 
Aici, profesoara de literatură îi îndeamnă să citească romanul Clopotul de sticlă de Sylvia Plath şi le dăruieşte câte un jurnal, în care să îşi noteze gândurile. Inexplicabil, fiecare deschidere a jurnalului înseamnă intrarea într-o lume suprarealistă, în care traumele care i-au marcat încă nu s-au petrecut şi totul este bine.
Belzhar este numele pe care-l dau acestei lumi.
Feels: se putea şi mai bine

Ştiţi personajele alea principale care intră în depresie din orice tâmpenie, care-s prea proaste să merite să respire şi care au totul, dar nu le convine? Eh, păi Jam e unul dintre ele. Are vreo cinşpe-şaişpe ani, se îndrăgosteşte de-un tip şi apoi face crize că nu mai sunt împreună - într-un fel sau altul. Poate dacă finalul ar fi fost diferit, n-aş fi fost atât de revoltată, dar chiar a pus capac. N-o să zic, dar zău că e enervant.
Revenind, Belzhar e o carte uşor de citit. Pe mine mă enervează de obicei astea scrise la timpul prezent şi persoana I - sau la timpul prezent în general - şi nu ştiu de ce. Pur şi simplu sunt enervante. Unele sunt bune, dar sunt enervante, şi cam aşa e şi cartea asta. Ideea e bună. Genială. Dar conţinutul... eh. Mă rog, personajul principal e prea comun, cam asta e buba lucrării.
Din cauza morţii prietenului ei, Jam intră într-o depresie nasoală şi refuză să comunice cu oamenii din afară, aşa că ai ei o duc la o şcoală "specială", unde e aleasă pentru un curs nunmit "teme speciale în engleză." Profa dă fiecărui elev un jurnal şi le cere să scrie doar de două ori pe săptămână, iar la finalul semestrului să-l predea. Nimeni nu se arată încântat de ideea asta, adică de ce ar vrea să le citească cineva gândurile?
Totuşi, odată ce încep să scrie în jurnal, fiecare dintre ei se trezeşte într-o lume perfectă, unde nimic rău nu s-a întâmplat. În cazul lui Jam, ea şi prietenul ei, Reeve, sunt bine sănătoşi, fericiţi pe câmpii cu floricele şi toate cele.
Jurnalul trebuie să se termine cândva, asta însemnând că nimeni nu se mai întoarce în Belzhar - numele ales pentru acea lume perfectă - niciodată şi nu mai primesc un al doilea jurnal. Ce se întâmplă când Jam ajunge la ultima pagină? Ce se întâmplă când i se dau două opţiuni? Nimic interesant. Vă asigur. E sec. Foarte sec. Aş spune, dar am recenzia asta la ciorne de vreo 2 luni şi zău că n-am mai multe de spus. Ştiu că-i cam bleah, dar dacă o carte nu-mi oferă ceva de spus, n-am ce spune.